Scriitorul Paul Coelho ia pozitie impotriva razboiului din Irak
Va multumesc, maret conducator. Multumesc, George W. Bush. Va multumesc ca ne-ati aratat tuturor pericolul pe care il reprezinta Saddam Hussein. Multi dintre noi au uitat poate ca a folosit arme chimice impotriva poporului sau, impotriva kurzilor, impotriva iranienilor. Hussein este un dictator sangeros, una dintre cele mai clare manifestari ale Raului din zilele noastre.
Dar am alte motive sa va multumesc. In decursul primelor doua luni ale anului 2003, ati stiut sa aratati lumii multe lucruri importante, si pentru aceasta meritati recunostinta mea.
Astfel, amintindu-mi de o poezie pe care am invatat-o cand eram copil, va spun multumesc.
Multumesc ca ati aratat tuturor ca poporul turc si parlamentul sau nu se vand, nici macar pentru 26 de miliarde de dolari.
Multumesc ca ati descoperit lumii abisul imens care exista intre deciziile guvernantilor si dorintele poporului. Ca ati demonstrat cu claritate ca Jose Maria Aznar ca si Tony Blair nu au nici un fel de respect pentru vocile care i-au ales si nu tin deloc cont de ele. Aznar este capabil sa ignore ca 90% dintre spanioli se opun razboiului, si Blair nu ia in seama deloc cea mai mare manifestatie publica din Anglia ultimilor treizeci de ani.
Multumesc ca perseverenta dumneavoastra l-a fortat pe Tony Blair sa se prezinte in fata Parlamentului britanic cu un dosar fals, scris de un student in urma cu zece ani si prezentat ca “probe irefutabile primite de la serviciile secrete britanice”.
Multumesc ca ati facut in asa fel incat Colin Powell a devenit ridicol prezentand Consiliului de securitate ONU fotografii care, o saptamana mai tarziu, au fost contestate public de Hans Blix, inspectorul responsabil de dezarmarea Irakului.
Multumesc ca pozitia dumneavoastra a oferit ministrului francez de externe Dominique de Villepin ocazia, in timpul discursul impotriva razboiului, onoarea de a fi aplaudat la scena deschisa, lucru care, din cate stiu eu, s-a mai intamplat doar o data in istoria Natiunilor Unite, cu ocazia unui discurs a lui Nelson Mandela.
Multumesc pentru ca, gratie eforturilor dumneavoastra in favoarea razboiului, pentru prima data natiunile arabe, de obicei despartite, au condamant in unanimitate o invazie, cu ocazia intalnirii de la la Cairo, in ultima saptamana a lunii februarie.
Multumesc ca datorita retoricii voastre care afirma ca “ONU avea o sansa sa isi demonstreze importanta sa”, chiar si tarile cele mai refractare au adoptat in final o pozitie impotriva unui atac al Irakului.
Multumesc pentru politica voastra exterioara care l-a facut pe ministrul britanic de externe, Jack Straw, sa afirme in plin secol XXI ca “un razboi poate avea justificari morale”, pierzandu-si astfel toata credibilitatea.
Multumesc pentru incercarea de a diviza o Europa care lupta pentru unificarea sa; acest avertisment nu va fi ignorat.
Multumesc ca ati reusit ceea ce putini oameni au reusit intr-un secol: sa adunati milioane de persoane, de pe toate continentele, care lupta pentru aceasi idee – chiar daca aceasta este opusa celei a dumneavoastra.
Multumesc ca ne-ati facut din nou sa simtim ca cuvintele noastre, chiar daca nu sunt ascultate, sunt cel putin pronuntate. Aceasta ne va da o forta mare in viitor.
Multumesc ca ne-ati ignorat, ca i-ati marginalizat pe toti cei care au luat o pozitie impotriva deciziei dumneavoastra, caci viitorul Planetei apartine celor exclusi.
Multumesc pentru ca fara dumneavoastra nu ne-am fi cunoscut capacitatea de mobilizare.
Poate nu foloseste la nimic astazi, dar va fi cu siguranta utila mai tarziu.
Acum ca tobele razboiului par a suna ireversibil, as vrea sa amintesc cuvintele pe care un rege european le adresa altadata unui atacator: “Fie ca dimineata sa va fie frumoasa, ca soarele sa straluceasca pe armurile sodatilor vostri – caci in aceasta dupa amiaza va voi deruta.”
Multumesc ca ne-ati permis tuturor, armate de anonimi care ne plimbam pe strazi incercand sa oprim in zadar un proces ireversibil, sa descoperim ce este senzatia de neputinta, sa invatam sa o infruntam si sa o transformam.
Profitati asadar de dimineata dumneavoastra, si de ceea ce v-ar mai putea aduce inca glorie.
Multumesc ca nu ne-ati ascultat si ca nu ne-ati luat in serios. Stiti bine ca noi va ascultam si ca nu va uitam propunerile.
Multumesc, maret conducator George W. Bush
Text aparut in Le Monde si preluat in romaneste de pe reteaua FreeEx. Originar din Brazilia, scriitorul Paulo Coelho este autorul cunoscutului volum “Alchimistul”.
Design de
Trackbacks