Sa luam o firma medie din Romania, evident, cu capital strain, ca doar nu mai exista nimic neaos in tarisoara noastra. Ce gasim acolo? Ca sa fac iarasi trimitere la folclorul e-mail-istic, putem reconstitui tot lantul trofic de la “sef”, “sefut”, “sefulet”, “futut” si… “rasfutut” (ma iertati).
Problema romanului este insa ca functiile care pleaca de la termenul colorat folosit mai sus aspira intotdeauna catre o pozitie superioara. Ca romanul nu este pasiv decat in fapta, in aspiratii este tare activ. Niciodata nu vei vedea romanul care sa se multumeasca avand un scaun caldut si un birouas ingropat sub hartii. El isi doreste SUV-ul cu care, dupa o zi istovitoare de munca prin cafenelele unde a zbierat cat de tare posibil in cele trei boabe de engleza pe care le stie ca sa inteleaga tot comeseanul ca este “businessman”, sa plece in tromba de la semafor, in eventualitatea in care nu a preferat, vorbind in continuare la mobilul ultimul racnet, sa treaca pe rosu, pe sub nasul politistului… Politist care, vadit impresionat de “scula” pe patru roti a camionagiului nostru, nu indrazneste sa il opreasca, preferand sa fluiere disperat dupa amaratul in Dacie care, pentru a-i face loc unui Audi Q7 alb perlat infipt perpendicular in botul sau, a trecut oarecum pe contrasens. Intr-o astfel de situatie, eu, sincer, as sta teapana sa intre maharul cu botul in rabla mea. Ca pana la urma nici la fiare vechi nu mi-o mai primeste nimeni. Dar… despre frustrarile bucurestenilor voi vorbi alta data. Acum sa fim civilizati si sa vorbim in continuare despre sefi.
In acest lant multicolor de sefi de toate marimile, varstele si inclinatiile regasim niste tipologii specifice:
1- Seful plangacios. Toata ziua sta neclintit la birou, cand treci prin fata usii il vezi intotdeauna cu un chip amarat, oftand din pricina sarcinilor imposibile a caror indeplinire trebuie sa o urmareasca, iar cand te prinde prin birou te obliga sa asculti, destul de jenat, cum se plange de soarta nenorocita care l-a adus in aceasta companie dezorganizata unde nu se pune pret pe oamenii cu adevarat muncitori, dand de inteles ca el ar fi un viu exemplu al acestora.
2 – Seful agitat. Se plimba pe hol, printre angajati, bolborosind in barba diverse cuvinte printre care se desluseste uneori cate un “bilant”, “target”, “incompetenta”, “comunism”. Intotdeauna este rosu la fata, cand ii suna telefonul mobil agatat de gat incepe sa latre ordine cu rasuflarea taiata. Cel mai adesea il intalnesti la sedintele tinute peste program, la lungi prelegeri despre lipsa de motivatie in randul angajatilor.
3- Seful caraus: Un caz extrem al speciei de la punctul 2: seful agitat cu laptop-ul in brate. Da, ati ghicit. Caracteristicilor enumerate mai sus i se adauga si aceea de a avea un apendice numit “laptop” atasat in general de mana stanga. Mana dreapta este in permanenta atasata de telefonul mobil, pe care, desi si-a infipt un handsfree la vedere, in ureche, il tine in dreptul gurii vorbind tare, raspicat, cu interlocutorul sau care este invariabil pus pe speaker. Trebuie sa precizez ca pe ecranul laptop-ului se etaleaza, de obicei, un Excel cu performantele pe luna trecuta ale departamentelor sale subordonate direct.
4- Seful neinteles. Il intalnesti foarte rar, in general la locul de fumat unde te priveste superior si declara ca nu poate purta o conversatie cu tine pentru ca nu ai cunostintele sale dobandite in ani grei de truda intelectuala. In general habitatul sau il reprezinta biroul, unde este consultat precum Oracolul din Delphi in diverse chestiuni ezoterice carora le da niste raspunsuri absconse frizand etericele meandre ale concretului, presarate cu citate din diverse Legi, Ordonante, Amendamente, etc. Motto-ul sau este: “Voi cauta in Monitorul Oficial si va voi da un raspuns clar maine”.
5– Desigur, toate aceste specii se inclina in fata Regelui Junglei, “seful strain”, care reprezinta un adevarat model pentru oricare angajat al companiei, prieten intim, confident, dusman de moarte apoi din nou trimis al Domnului pe pamant. Acesta in general nu utilizeaza telefonul, preferand zbieratele catre secretare, amplificate de doua ori de catre vocile in tandem care incep sa intoneze numele persoanei chemate pentru executie in biroul de 5 X 5 (in cel mai nefericit caz) al “sefului strain”. Aceasta specie este un adevarat paradox comportamental: desi in mod vadit se simte mai in largul sau cand are in fata niste plapande creaturi tremurande si asudande, pretinde fara exceptie un zambet larg si prietenos in momentul in care pasesti in teritoriul sacru al barlogului sau. In cazul in care acest zambet nu este afisat, intreaba de fiecare data care este problema si se arata satisfacut in momentul in care invoci un deces in familie sau vreun cataclism natural. Oricare alta scuza este inacceptabila. Seful strain isi deconteaza fiecare banut cheltuit, generand in departamentul Financiar al companiei adevarate sedinte de creatie, fiecare bon spunand o poveste a sa, care tinde de la un punct sa devina o adevarat saga. De exemplu, voua ce v-ar spune urmatoarea lista de cheltuieli: “pasta de dinti”, “mousse au chocolat”, “tampoane interne”, “prezervative”, “scotch”, “lichid parbriz”, “asternut pat”, “cazare Sovata”, “sedinta mesaj terapeutic”, “bon farmacie” (nu doresc sa fac reclama, dar este vorba despre niste unguente pentru intinderile musculare)?
In orice caz, acesta este tabloul fericitei firme de marime medie din Romania. Un loc al contrastelor, considerat de catre angajati Raiul pe Pamant, taramul tuturor posibilitatilor, teatrul unor batalii acerbe pentru supravietuire si afirmare, si de catre seful strain o parte a Lumii a Treia, populata de maimute necivilizate si lenese pe care are misiunea sfanta de a le civiliza prin sclavie… pana la ultima suflare.
Iar daca sunteti curiosi cum s-a ajuns la vorba “nascut roman, crescut roman, acum sef”… iata bancul cu pricina:
Un evreu se muta intr-un oras de catolici. In fiecare vineri, crestinii tineau post si mancau numai peste, evreul facea fripturi dupa fripturi, innebunindu-i cu mirosul. Disperati, catolicii se decid sa il converteasca si, dupa amenintari, rugaminti, promisiuni, reusesc sa il convinga. Il duc la Biserica, preotul il stropeste de trei ori cu apa sfintita, intonand “nascut evreu, crescut evreu, acum crestin”. Vinerea urmatoare, din casa evreului convertit se ridica miros imbietor de friptura. Innebuniti, toti locuitorii s-au prezentat la casa pacatosului sa vada cum e posibil si l-au gasit in fata unui gratar mare, plin cu carne, pe care o stropea de zor cu apa, intonand: “nascuta vaca, crescuta vaca, acum peste”.
Design de
Trackbacks