Jurnalul unei femei la volan
“Aoleo, e 9. La 9 jumate trebuie să fiu în centru, la muncă. Unde naiba am parcat maşina aia?” Două ture de bloc, fără succes. “Alo, iubitu’, tu mai ţii minte unde am parcat eu maşina aseara? Ştiu că nu erai cu mine, dar mă gîndeam şi eu… Da, ştiu că dormeai, lasă, că o caut ca proasta pînă îmi tocesc pantofii. Hai pa!”
“Ahhhh… imbecilu’ ăsta cu maşina asta bleu mereu parchează aşa aproape. Cum naiba ies eu din parcare acum? Alo, iubi? Poţi coborî un pic să îmi scoţi şi mie maşina din parcare, că prostu’ ăla de la 3 iar a parcat prea aproape. Da, mă, iubi, dar io cum iesss??? Te rooggg, nu mă face să plang acumaaaa. Bine, nesimţitule, dormi, dar dacă îţi lovesc maşina să nu te aud că zici ceva. Hai, scuteşte-ma, pa!”
Interviul sau HR de Romania
Iata inca o dovada elocvent-pamfletista a calitatii HR-ului in Romania. Amuzant pana la lacrimi, trist tot pana la ele.
Stimate domnule Director,
In 19 septembrie 2009 am participat la un interviu pentru postul de Director de dezvoltare in cadrul companiei dvs. Conform spuselor doamnei de la Resurse Umane ce m-a intervievat, pe 25 septembrie ar fi trebuit sa primesc un raspuns, raspuns ce nu a sosit pana astazi dar este predictibil.
Duminica, facand o tetracapilarotomie – adica despicarea firului in patru, am ajuns la concluzia ca nu am fost decit un pion in economia unui interviu cu castigator aprioric cunoscut, interviul avind rolul de a justifica activitatea doamnei de la resurse umane si de a va oferi dvs un simulacru de testare a candidatilor.
Iata cum stau faptele….