A fost odata un taran sarac si cinstit, roman. (El putea fi deopotriva bulgar, bosniac, albanez, slovac sau ucrainian, importante fiind – in acest caz – saracia si cinstea. De altfel, in variante, legenda circula si in folclorul nou al amintitelor popoare).
In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, pe care ar fi chemat-o Uniunea Europeana.Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia. Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis.
Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul: “Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer”.
Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit: “Omule, esti descult si eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate europeana – Armani. Tine de frig, de ploaie.”
Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa spunandu-si: “Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea nimic”.

A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara istovindu-se, a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi: “Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine”. Doamna l-a privit cu intelegere si caldura, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta, de firma. “Daca-i degeaba, merita s-o iau” isi spune la intoarcere taranul cel sarac si cinstit.

Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, numai unul, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara si pe cand frunzele s-au ingalbenit, taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul.
Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.

Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata. Prins cu treburile, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze, spre a-i salva viata.
Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniuni care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.
Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oamenii cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara basca.

Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniuni si i-a spus: “Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti”.
Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus: “Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari. A propos, asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca”.

<i>Aceasta legenda, ca orice bucatica de folclor, are autor necunoscut. Dar personajele, din pacate, le vedem in fiecare zi in jurul nostru…</i>

Iata un inspector ONU
Cu-n steag alb in varf de bat
Hussein privind la dinsul
Il intreaba cu dispret:
- Ce vrei mai?
- Eu, gand de pace
Si de n-o fi cu banat
D-l Bush ar vrea sa vada
Cat de mult te-ai inarmat.

La un semn deschisa-i calea
Si se-apropie de cort
Un texan foarte puternic
Dupa vorba, dupa port.
- Tu esti George?
Da, Saddame,
Si-am venit sa mi te-nchini
De nu, iau a tale arme
Si le dau la beduini.
- Orice gand ai junioare
Si oricum ai fi venit
Nu-ti dau tie nici o arma
Sa nu crezi ca sunt tampit
Cat priveste dezarmarea
Niciodata n-am spus nu
Sunt deacord sa-mi dau demisia
Numai cand ti-o dai si tu.

- De-o fi una, de-o fi alta
La Bagdad eu sunt Emir
Cat suntem inca in lupta
Eu iti spun cinstit: "Sictir".

- Cum, cand lumea mi-e deschisa
A mai sta gandesti ca pot?
Ca intreg al vostru ONU
Sa ma impiedece cu-n Vot?

O... tu nici gandesti Saddame
Cati in cale mi s-au pus
Toata floarea cea vestita
A intregului apus
Putin, Schröder, Jaques Chirac,
S-au pus toti sa intervina
Sa m-alunge din Irak.

Cu o ura neimpacata
I-am privit atunci in fata;
Cum crezi tu ca pot acuma
Sa ma impiedec de-o mustata?

- De-o mustata? Da texane
Caci mustata ce-o privesti
N-ai s-o uiti tu multa vreme
Ca, cartofi franzuzesti.

Eu nu voi ca sa ma laud,
Nici nu voi sa te-nspaimint
Dar eu stiu ce vrei de-aicea,
Vrei petrol de sub pamint.

Si de-acea tot ce arde-n tara asta
Gaz, petrolul, chiar butanul
Mi-e prieten numai mie
Iara tie dusman este
Le voi da la rusi pe toate
Fara-a prinde tu de veste.

Cum nu vii tu Tepes Doamne
Ca punand mana pe ei
Sa-i imparti in doua cete,
Teroristi si in Yankei?
Si-n consiliul de la ONU
Cu deasila sa-i aduni
Si sa le arati obrazul
- Oameni buni: Sunteti nebuni?

O balada atat de populara incat n-o stie nimeni despre ceea ce iubiti cu toatele despre marii actori americani…

Pe-o stanca neagra
In jungla din Vietnam
Unde cade-n sfoara J. C. Van-Damme
Plange si suspina si e foarte trist
Ca in viata lui civila el e karatist.

Insa Cearles Bronson langa el vegheaza
Si-n consecinta nu-l antreneaza.
Un orologiongiu suna unu si jumate
La Vietnam in poarta oare cine bate?
Eu sunt Svartinegar sunt amicul tau
Si sa moara mama ca sunt foarte rau.
- Tu esti Arnold?
- Da Van Damme!
Am venit sa ne caftim,
Da' vezi cum dai cu piciorul ca e la misto, e-n film

Orice gand ai tu Van Damme
Si oricat caftesti de bine
Cat am mitraliera-n mana
Io's mai ciumeg ca tine
- Da' asta cine-i? manca-ti-as...
- Este Cearles Bronson si e mardeas
Cand da brandul sa mor ca te-ndoaie
C-a jucat in filme cu superbataie.
Cat dinspre partea cu cafteala
Zi acu' sa-nebunesti
Ca io-s smecher de Rovine
Iar tu de Romanesti.
L-am chemat aicea precum poti sa vezi
Ca sa facem un comando pentru vietnamezi.

  POEM:
  Frunzulita de dudau
  Drag mi-e comandaul meu
  Un comando din popor
  Cu motive din folklor
  Din popor l-am intrupat
  Si misto l-am echipat:
  5 grenade si-o mortiera
  La brau cate-o mitraliera
  Alte 7 prinse-n flanc
  10 mine antitanc
  Si pe cai s-au ridicat
  Nicaierea n-au plecat
  Ca erau atat de grei
  C-au cazut caii sub ei.

   Refren 1:
   Lunga le-a fost calea-n jungla din Vietnam
   Arnold, Cearles Bronson si J.C. Van-Damme
   Au lasat si caii si-au plecat pe jos
   Cum bine a surprins in cantec grupul Albatros.

Dar ce nu stia Vietnamul,
Codru-i frate cu Van-Dammul.
- Codrule, codrutule ce mai faci ciumegule?
Ia io fuck you face de mult
Stau ca prostul si v-ascult
Pasii vi-i calauzesc
Spre lagarul vietnamez.

  Refren2:
  When the night is coming
  I can see J.C. Van-Damme is waiting
  In the jungle from Vietnam.
  Say Jeane,jeane Claude Van-Damme
  Esti eroul din Vietnam
  Toata lumea striga: Jeane Claude Van-Damme.

Dar deodata mititel lagar se arata.
Mititel din intamplare ca era distanta mare.
Iar in lagar de doi peri
Stau legati doi prizoneri:
Unu-i moldovean, vaaaai,
Unu-i ungurean, iooaai,
Si altu-i tagan,
Ca-i lagar german.
Insa Arnold ce-mi facea?
In stanga se sprijinea
Iar cu dreapta ce-mi facea?
Facea lucru de rusine
Ca n-avea femei cu sine.
Iar dupa ce se termena,
 Si de iarba se stergea,
Pleca-n noapte tacut
Ca era satisfacut.
Cearles Bronson il urma,
Sa nu-l f**a careva,
Iar in spate pan' la pod
Ii urma tacut Jean Claud.
Dar un vietnamez ce facea plantonul
Il vazu pe Arnold conducand pulutonul,
Sari la dansul ca sa mi-l omoare
Dandu-i peste gura respectiv 50 de picioare.
Vietnamezu' scoase sabia din teaca
Si lovind cu sete il zgaraie oleaca,
Insa Svartinegar astfel il lovi
Ca-ntr-un timp t(zero) chinuit muri.
Da' un palc de vietnamezi catre ei se-ndrepta
J. Claude le iese in fata flexionandu-si mana drepta.
Arnold se-ntoarce si din AG-eu-i rasuna
C-o mitraliera-n cealalta mana,
Si-ntr-un sfert de ora curata campia,
El nu moare vere ca asa-i regia.
Bronson se ridica manuind cutitul
Si la santinele le beleste gatul.
Lupta iar incepe, vietnamezii lasi
Au fugit de dansul ca e mardeas.

Vreti sa stiti fenalul?
Bronson mai putin,
Insa Svartinegar si J.C. Vadim
Si-au pierdut din slujba ca din intamplare
Ca i-au invins in lupta pe CAMINU' MARE,
Insa toata lumea cred ca a castigat,
Ca doar taranii n-au aplaudat.