Celebrul profesor Hristev De la facultatea de fizica din Bucuresti are examen cu anul I. De obicei nu trec examenul decat max. 3-4
studenti.
Dupa 3 ore de examen deja 5 studenti luasera examenul. La un moment dat apare un student imbracat in costum de vanatoare, cu pusca, tolba ce mai tot tacamul. Plin de tupeu intra in examen.
- Dumneavoastra? il intreaba Hristev.
- Am venit sa impusc un 5.
- Bine, da carnetul. Si fara sa-l mai asculte ii pune 5.
La iesirea din sala un coleg il intreaba ce nota a luat. Afland ca a trecut si cum anume a trecut il roaga sa faca schimb de haine ca sa urmeze aceeasi tactica. Intra in examen.
- Buna ziua! Dumneavoastra?
- Stiti, am venit sa impusc si eu un 5.
- Imi pare rau, sezonul de vanatoare s-a inchis pana in toamna. Si fara sa-l examineze ii pune 2.

Intrebare la un examen de fizica la universitatea din Copenhaga:

Cum se poate masura inaltimea unei cladiri cu un barometru?

Raspuns 1
Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii. Studentul a fost dat afara de la examen. Acesta a depus o contestatie care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.

Raspuns 2
Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul.
Inaltimea cladirii = (g*t^2)/2
(examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 3
Daca este o zi insorita, se aseaza barometru pe cladire si se masoara umbra de pe sol.
Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare
(examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 4
Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber la sol si pe cladire.
Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala (“g”), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia “g”.
(examinatorul solicita o alta solutie, si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa)

Raspuns 5
Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire – presiune care variaza cu inaltimea – si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune. Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una:

Raspuns 6
Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii?…

Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel!

Cu cativa ani in urma, la facultatea de Inginerie Chimica a Universitatii din Oklahoma la examenul de “Termodinamica, Caldura si Transfer de Masa”, dr. Schlambaug profesor de termodinamica a dat urmatorul subiect de examen: “Cum este iadul: exoterm sau endoterm? Motivati si argumentati”.

Simtind caracterul cu umor al temei, majoritatea studentilor au incercat sa demonstreze “ceva” folosind legea lui Boyle sau alte legi ale termodinamicii.

Studentul Michael Colb a dat insa urmatorul raspuns original:

In primul rand trebuie postulat ca “Daca sufletul exista, el trebuie sa aiba in mod obligatoriu o masa proprie”. Daca sufletul are o anumita masa atunci si un mol de suflete trebuie sa aiba o anumita masa molara. Pentru a stabili daca in iad avem sau nu de a face cu un transfer de masa de suflete, trebuie determinat in ce proportie ajung sufletele in iad si in ce masura mai pleaca ele de acolo. Este justificat sa acceptam ipoteza conform careia “toate sufletele care ajung in iad si ele nu mai pleaca de acolo”.

Justificare: In ceea ce priveste sufletele care ajung in iad, trebuie sa avem in vedere conceptele diferitelor religii din lume. Unele religii sustin ca daca nu esti membru al acelei religii vei ajunge in iad. Din moment ce ce exista mai multe asemenea religii, deducem ca toti oamenii si toate sufletele ajung in iad. Considerand rata de inalta crestere a populatiei Terrei si faptul ca pana la urma toti murim, deducem ca numarul de suflete din iad este in continua crestere.

Daca se analizeaza cu atentie rata de modificare a volumului iadului, se poate constata faptul ca potrivit legii lui Boyle, “pentru ca temperatura si presiunea sa fie constante, raportul dintre masa sufletelor si volumul iadului trebuie sa fie constant”.

* Ipoteza 1: Daca iadul se dilata mai incet decat se umple cu suflete, sau nu se dilata deloc atunci temperatura si presiunea vor creste pana cand iadul va exploda in bucati;

* Ipoteza 2: Daca iadul se dilata mai repede decat se umple cu suflete atunci temperatura si presiunea vor scadea pana cand iadul va ingheta complet.

In aceste conditii se pune problema care poate fi raspunsul corect la intrebarea initiala.

Daca se accepta postulatul oferit de Teresa Banyai, studenta in anul I de la facultatea de litere, potrivit caruia “Mai repede ingheata iadul decat sa ma culc cu tine”, si avand in vedere faptul ca pana acum eu nu am reusit sa am o relatie sexuala cu ea, atunci ipoteza 2 nu poate fi corecta.

In concluzie: Iadul este exoterm.

Studentul Michal Colb a fost singurul care a luat nota 10.

Multa vreme s-a crezut ca lumina este emisa de catre becul electric; informatii recente au dovedit contrariul – intunericul este absorbit de catre bec – astfel, becul este un ‘absorbant de intuneric’. Exista multe tipuri si marimi de absorbanti de intuneric. Cei mai mari fabricanti de astfel de absorbanti sunt General Electric si Sylvania. Unii absorbanti moderni folosesc energie solida pentru a functiona cat mai bine. Unitati de energie solida pot fi procurate de la Toshiba, Duracell sau Varta.

Teoria absorbantilor de intuneric presupune existenta acestora precum si faptul ca intunericul este mai greu decat lumina. In cele ce urmeaza sunt date cateva exemple:

Becurile electrice – exista mai putin intuneric langa un bec electric decat la distanta de 30 metri de bec in timp ce acesta functioneaza; de aceea se poate spune ca el absoarbe intunericul si deci este un absorbant de intuneric. Cu cat este mai mare becul, cu atat mai mare este distanta de la care poate absorbi intunericul. Cu cat este mai mare becul, cu atat este mai mare capacitatea sa de a stoca intunericul. Capacitatea de a absorbi intuneric iese si mai mult in evidenta atunci cand absorbantul isi atinge limita de stocare si nu mai absoarbe intuneric. In acest moment se poate observa o pata intunecata pe partea interioara a absorbantului. Cu cat este mai mare absorbantul, cu atat mai mare este pata din interior.

Acest tip de absorbanti pot fi directionati punand o oglinda in jurul unei portiuni sau in spatele sau. Acest lucru va impiedica intunericul sa patrunda in absorbant pe acea parte, marind astfel raza de actiune pe partea neprotejata/neobturata a absorbantului.

Lumanarile(absorbanti primitivi) – exista mai mult intuneric la distanta de zece metri de lumanare decat la un metru. Capacitatea de a absorbi intuneric poate fi relativ simplu demonstrata si in alt mod: examinati o lumanare nefolosita; veti observa ca firul din centru nu este intunecat. Indepartati ceara de pe o portiune scurta. Aprindeti apoi lumanarea si lasati-o sa arda aproximativ 5 minute. Veti observa o lipsa de intuneric in jurul flacarii. Stingeti lumanarea. Veti observa ca firul din centrul lumanarii este acum intunecat. Deci firul este un absorbant de intuneric protejat de un strat moale de ceara pentru a i se mari durata de viata si pentru a-i mari rigiditatea. De asemenea, capacitatea de absorbant a unei lumanari se poate demonstra dupa cum urmeaza: indepartati ceara de pe fir si lasati-l sa arda cel putin 2 minute. Treceti un stilou curat pe deasupra flacarii, de la dreapta spre stanga, la o distanta de aproximativ 10 cm de firul aprins. Veti observa ca nu exista parti intunecate pe stilou. Treceti din nou stiloul pe deasupra flacarii, de aceasta data la distanta de aproximativ 2 cm. Veti observa ca pe stilou a aparut o pata intunecata. Explicatia fenomenului este urmatoarea: stiloul a blocat calea intunericului spre firul absorbant, acesta fiind nevoit sa-l strabata. O parte din intuneric a fost totusi absorbita de stilou care astfel devine absorbant de intuneric de speta a II-a(abs. de intuneric prin influenta) Acest tip de absorbant de intuneric este foarte primitiv si nu poate absoarbe intunericul de la mare distanta, dupa cum nici nu are o capacitate mare de stocare a acestuia.

Unitatile de energie solida pentru absorbantii de intuneric pot fi procurate de la distribuitorii locali intr-o mare varietate de tipuri. Marimea nu determina durata de viata a unei astfel de unitati.

Poate ca ati observat faptul ca, in general, automobilele sunt dotate cu absorbanti de intuneric. Doi(posibil patru) absorbanti mari sunt montati in partea din fata a automobilului, iar alti doi sau trei mai mici, dotati in general cu filtre rosii. De asemenea se pot observa cativa absorbanti cu filtre galbene. Aceste filtre permit inlaturarea unui procent de rosu si galben din intunericul absorbit, astfel incat acesta sa poata fi folosit la incarcarea unitatilor de energie solida de la bordul automobilului. Aceste unitati ii permit acestuia sa functioneze in perioadele cand nu exista intuneric(noaptea) si deci nu poate fi absorbit. Tipurile absorbantilor variaza cu varsta automobilului. Unitatile de energie solida din variantele mai noi au nevoie de mai mult intuneric fara rosu, pe cand cele din variantele mai vechi au in general nevoie de intuneric nefiltrat. Pe parcursul timpului, o parte din intunericul stocat in unitatile de energie solida se depune, astfel ca aceste unitati au un interior intunecat. Acest lucru poate fi usor observat prin taierea in doua a unei astfel de unitati.

Asa cum am mentionat mai sus, faptul ca intunericul este mai greu decat lumina este unul dintre punctele cele mai importante ale prezentei teorii. Acest lucru poate fi ilustrat in mai multe moduri. Intotdeauna intunericul se aseaza pe fundul unui lac/rau: plonjati sub suprafata unui lac/rau si veti observa, aproape de suprafata, o lipsa a intunericului. Coborati apoi la cinci metri de suprafata si veti observa o anumita cantitate de intuneric chiar si intr-o zi insorita. Coboriti la o adancime de vreo 50 metri(sau mai mult) si va veti gasi intr-un intuneric total. Altfel spus, intunericul sta la fund; de aceea se poate spune ca intunericul este mai greu decat lumina. Tehnologia moderna ne permite sa folosim intunericul care sta pe fundul marilor rauri cu ajutorul turbinelor care imping intunericul in josul raului, inspre ocean. Acesta are o mai mare capacitate de stocare, fiind un loc comod si comun pentru a depozita intunericul. In timp ce intunericul trece prin turbine, o parte din energia sa solida este luata si trimisa spre diferite capacitati de stocare pe termen scurt pentru anumite utilizari. Inainte de aparitia turbinelor era mult mai dificila mutarea intunericului din rauri spre capacitati de stocare mai mari ca lacuri adanci sau oceane. Astfel, indienii nu vasleau decat foarte putin si nu foarte adanc atunci cand mergeau cu canoele in directia curgerii intunericului, pentru a nu-i incetini deplasarea. Dimpotriva, daca se deplasau impotriva curgerii naturale a intunericului, trageau de vasle foarte puternic si adanc, pentru a-l ajuta sa ajunga in ocean.

O alta prezumtie importanta a prezentei teorii este ca intunericul este mai rapid decat lumina. Daca veti deschide un dulap foarte incet, veti observa ca lumina intra in interior dar nu veti vedea intunericul iesind. Continuati sa deschideti dulapul si veti vedea ca lumina continua sa patrunda in interior dar nu veti vedea intuneric iesind. De aceea se poate spune ca intunericul este mai rapid decat lumina. Intrati intr-un closet inchis si stingeti becul. Nefiind nici un absorbant in functiune, va veti gasi in intuneric total. Rugati un prieten sa deschida usa de vreo 3 cm. Prietenul d-voastra nu va
vedea vreo cantitate de intuneric iesind, si nici dumneavoastra. Rugati prietenul sa deschida usa pe jumatate, pana cand in closet va fi jumatate lumina, jumatate intuneric. Avand in vedere ca doua obiecte nu pot ocupa acelasi loc in acelasi timp (deci intunericul nu putea sa iasa in timp ce intra lumina iar in closet intunericul si lumina trebuie sa ocupe spatii separate), si ca nu simtiti nici o diferenta de presiune (care sa indice comprimarea intunericului de catre lumina), rezulta in mod logic ca intunericul a parasit closetul inainte ca lumina sa intre, deci intunericul este mai rapid decat lumina.

Un ultim argument. Ce se produce prin miscarea intunericului? Caldura. Ce produc cei mai multi absorbanti de intuneric? Caldura. Explicatia este ca absorbantii produc caldura in timpul operarii prin absorbtia intunericului din zonele inconjuratoare.