Dilema

de George Toparceanu

Aţi vãzut prea bine, cã la consultaţii
Doctorii te-ntreabã despre emanaţii
Vor sã ştie tonul, abundenţã, faze,
Unii le zic vânturi, alţii le zic gaze.

Dar sã nu vã mire dacã medicina
Studiazã astãzi foarte mult bãşina
Fiindcã-n biologie pentru toţi e clar:
A bãşi e-un lucru foarte necesar.

Toatã lumea bese. Asta-i axiomã.
Nu intereseazã tonul, sunet sau aromã
În privinţa asta toţi suntem la fel
Bese şi-mpãratul în palat la el,

Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese,
Papa de la Roma, bese şi iar bese.
Încã-o chestiune trebuie-nţeleasã:
Fiecare bese, dar la el acasã!

Fãrã martori, merge, tare sau încet
Nimeni nu-ţi dicteazã ca sã beşi discret.
Vrei rafale scurte, sau prelungi sã sune?
Treaba ta, eşti liber, poţi sã faci şi spume.

Si chiar dacã nimeni nu-ţi stã împrejur
Poţi sã beşi în lege, pânã cazi în cur.
Eticheta însã cere sã fi pudic,
Bunul simţ pretinde sã nu beşi în public!

Ce-ar fi, bunãoarã, s-auzi pe cutare
C-a bãşit în public doamna… nu ştiu care
Sau cã domnişoara, profesoara X
S-a bãşit în clasã, ieri, la 2 fix?!
Cum ar fi privite sau calificate?
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Aş, le-ar spune neted “de-al de bese tare”
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi pur şi simplu nişte bãşinoase.

Dar mã-ntorc acuma iar la medicinã.
Sã-ţi rişti sãnãtatea pentru o bãşinã?
Sã n-o laşi sã iasã dacã eşti în public,
Fiindcã eticheta cere sã fi pudic?

În privinţa asta sunt pãreri mai multe
Cine-ar sta pe toate sã le mai asculte?

Astfel, dupã unii, poţi sã beşi oricât
Dar sã ştii la vreme sã le strângi de gât.
Poţi sã fi acelaşi om cu demnitate
De-a le da fâsâite drumu-n libertate.

Asta-i o pãrere, una dintr-o mie
Dar morala spune cã-i ipocrizie
Ce deosebire e-ntre om şi cal?
Ar mai fi însã şi-un aspect moral

Când te-arãţi în public falnic, gras, fãlos
şi-n realitate esti un bãşinos,
Câţi nu sunt dintr-ãştia care bãs de zor
Parcã ştii vreodatã ce-i la curul lor!?

Dar rãmâne lege cã e indecent
Sã slobozi la gaze de eşapament.
Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai iese gazul fãrã voia ta.

Suierã şi geme cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa sã fi la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sã recurgi la scuze, sau sã te prefaci?

Din experienţã, eu vã spun cinstit
Cã oricând în viaţã nu am îndrãznit
Sã recurg la scuze; ar fi fost mai rãu
Sã roşeascã lumea toatã-n jurul tãu !

Am târşâit un scaun, am fãcut ceva
Ca sã nu se creadã c-am bãşit cumva.
Si oricât se spune cã sunt ipocrit,
S-au fãcut şi ceilalţi cã n-au auzit.

Chiar îndrãgostiţii când admirã luna
Cu sau fãrã voie scapã câte una,

Si cu-o tuse seacã, bine regizatã,
Sau cu-o melodie mai pe nas cântatã,
Fac ca sã vibreze tot a poezie
Chiar şi nedorita, scurta gãlãgie.

Ce-a trecut pin maţe şi s-a dus în vânt
Si-n care se-ncurcã viaţa pe pãmânt

Dar astfel de cazuri, când ipocrizia
Este-asociatã chiar cu poezia
Crime moraliştii noştri le socot,
Cãci morala-şi bagã nasul peste tot.

În final tot omul se întreabã trist
Sã-l asculţi pe medic sau pe moralist?
Si mai e un lucru, fãrã vorbã multã:
Ce te faci cu curul dacã nu te-ascultã???